Despre ce se întreabă unii pe alţii?

Despre Vestea cea Mare

asupra căreia se ceartă.

Ba nu!... Curând ei vor avea ştire!

Şi iarăşi, curând ei vor avea ştire!

Nu am făcut Noi pământul leagăn,

iar munţii ţăruşi?

Noi v-am creat pe voi cu pereche.

Şi v-am făcut vouă somnul odihnă.

Noi am făcut noaptea veşmânt,

şi am făcut ziua pentru trai.

Am zidit deasupra voastră şapte tării.

Am făcut o candelă dogoritoare.

Şi din nori am trimis apă şuvoi

ca să dea la iveală grâne şi ierburi

şi grădini îmbelşugate.

Da, Ziua Cumpenei este hotărâtă.

În Ziua când se va sufla în trâmbiţă, veţi veni în cete.

Cerul se va deschide şi vor fi numai porţi.

Munţii se vor pune în mişcare şi vor fi numai năluciri.

Gheena ce stă la pândă

va fi liman ticăloşilor

care vor zăcea acolo veacuri de-a rândul

fără să guste răcoare ori băutură,

ci numai apă clocotită şi băutură împuţită,

căci aceasta le va fi răsplată cuvenită.

Ei nu aşteptau nici o Judecată,

căci socoteau semnele Noastre minciuni.

Noi am ţinut însă socoteala la tot într-o carte.

Gustaţi, aşadar! Noi vouă nu vă vom mări decât osânda!

Cei temători vor avea un loc fericit:

grădini şi podgorii,

fete cu sânul împlinit, lor însoţitoare,

pocale ce se revarsă.

Nu vor auzi acolo deşertăciuni ori minciuni.

Aceasta este răsplata de la Domnul tău, un dar bine socotit,

de la Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce este între ele; al Milostivului ce nimănui nu-i este dat să-i vorbească.

În Ziua când Duhul şi îngerii vor sta aşezaţi în rând nu vor vorbi decât cei cărora Milostivul le va îngădui şi vor spune doar ceea ce se cuvine.

Ziua aceea este Adevărul. Cel care vrea, va afla la Domnul său liman.

Noi v-am prevenit pe voi asupra apropiatei osânde din Ziua în care omul se va uita la ceea ce au făptuit mâinile sale şi când tăgăduitorul va zice: “Ce bine era de-aş fi fost ţărână!”

Pe cei ce smulg cu tărie!

Pe cei ce trag cu gingăşie!

Pe cei ce înalţă cu uşurinţă!

Pe cei ce o iau înainte!

Pe cei ce mânuiesc totul!

În Ziua când cutremurul va cutremura

şi altul asemenea îi va urma,

în Ziua aceea, inimile se vor îngrozi

şi privirile se vor smeri.

Oamenii vor spune: “Vom fi iarăşi ce-am fost, noi, cei din groapă,

când putrede oase vom fi fiind?”

Vor spune: “Aceasta este o păgubitoare întoarcere!”

Un singur răcnet

şi iată-i pe faţa pământului!

A venit la voi spusa lui Moise?

Domnul său l-a chemat în valea sfântă Tova:

“Du-te la Faraon, căci este un ticălos

şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui?

Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’”

Apoi i-a arătat semnul cel mare.

Faraon a hulit şi nu a dat ascultare,

apoi zorit a întors spatele.

El şi-a adunat poporul şi i-a strigat:

“Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!”

Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum.

Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu.

Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit?

Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit;

El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina.

Apoi a întins pământul,

şi din el a dat la iveală apa şi păşunile.

A pironit munţii,

zestre vouă şi turmelor voastre.

Când va veni Potopul cel Mare,

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă!

Celui ticăloşit

şi legat de Viaţa de Acum,

Iadul îi va fi liman.

Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său,

Raiul îi va fi liman.

Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?”

Ce le-ai putea tu aminti?

Întru Domnul tău este sfârşitul lui.

Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme.

În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă.

El s-a încruntat şi a întors spatele,

când orbul a venit la el.

Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit

ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.

În schimb pe cel bogat,

tu îl primeşti cu cinste

fără să-ţi pese dacă se va mântui,

iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,

plin de teamă,

tu, cu nepăsare, îl primeşti!

Nu! Aceasta este o amintire

oricui vrea să-şi amintească!

Ea este de pe sulurile prea cinstite,

înălţate, curăţate,

de mâinile scribilor

cinstiţi şi nevinovaţi!

Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!

Din ce l-a creat?

Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;

i-a făcut calea uşoară;

apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;

iar când va voi, îl va scula!

Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.

Omul, să se uite la hrana sa!

Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!

Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!

Noi am făcut să răsară grâne,

vii şi legume,

măslini şi curmali,

şi grădini dese,

fructe şi păşuni,

zestre vouă şi turmelor voastre.

Când va veni însă Vuietul,

în ziua când omul va fugi de fratele său,

de mama sa, de tatăl său,

de soţia sa, de fiii săi,

în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.

În Ziua aceea

vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,

însă în Ziua aceea,

vor fi şi chipuri colbuite.

Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!

Când soarele se va chirci,

când stelele vor cădea,

când munţii vor fi puşi în mişcare,

când cămilele în zece luni lăsate în uitare,

când fiarele vor fi adunate,

când mările se vor revărsa,

când sufletele vor fi împerecheate,

când copila de vie îngropată va fi întrebată

pentru care păcat a fost omorâtă,

când sulurile vor fi împrăştiate,

când cerul va fi dat la o parte,

când Iadul va fi încins,

când Raiul va fi aproape:

atunci fiece suflet va şti ceea ce a adus.

Ba nu! Jur pe planetele

ce alunecă şi trec!

Pe noapte când se întunecă!

Pe zori când lin adie!

Acesta este cuvântul unui prea-cinstit trimis,

cu putere de la Stăpânul Tronului Nezdruncinat,

supus şi credincios!

Prietenul vostru nu este îndrăcit!

El l-a văzut în zare desluşit;

şi El cu Taina nu este zgârcit.

Acesta nu este cuvântul unui diavol la pietre luat!

Unde plecaţi?

Aceasta este doar o amintire pentru lumi,

pentru aceia dintre voi care vor să calce drept.

Voi nu voiţi însă decât ceea ce Dumnezeu, Stăpânul lumilor, voieşte!

Când cerul se va rupe

şi stelele vor fi împrăştiate,

când mările se vor revărsa

şi mormintele vor fi răvăşite:

fiece suflet va cunoaşte ceea ce a pus înainte, ceea ce a pus în urmă.

Omule, ce te-a abătut de la Domnul tău cel Sfânt

care te-a plăsmuit, te-a şlefuit, te-a desăvârşit?

El ţi-a dat chipul pe care l-a voit!

Ba nu! Voi socotiţi Legea minciună,

însă asupra voastră stau păzitorii:

scribi prea-cinstiţi

care ştiu ceea ce săvârşiţi.

Oamenii curaţi vor trăi în belşug,

iar cei desfrânaţi vor fi aruncaţi în Foc,

în Ziua Judecăţii de Apoi

de la care nu vor putea lipsi.

Cum vei şti tu oare când va fi Ziua Judecăţii de Apoi?

Şi încă o dată, cum vei şti tu oare când va fi Ziua Judecăţii de Apoi?

În Ziua aceea, nici un suflet nu va avea putinţă pentru alt suflet. În Ziua aceea, a lui Dumnezeu va fi Porunca!

Vai celor înşelători!

Când cumpără, cer oamenilor să le umple măsura,

însă când ei măsoară ori cântăresc, îi înşală!

Nu-şi dau seama că vor fi sculaţi

într-o Zi mare,

într-o Zi când oamenii vor sta drepţi înaintea Domnului lumilor?

Nu! Cartea celor desfrânaţi este Siggin;

Cum vei şti tu oare ce este Siggin?

Este o carte scrisă!

Vai celor care hulesc, în Ziua aceea,

vai celor care socot Ziua Judecăţii de Apoi minciună!

Doar cel care încalcă Legea şi este plin de păcate o socoate minciună.

Când i se recită în faţă din versetele Noastre, el spune: “Sunt doar poveşti ale celor dintâi!”

Nu! Inimile le-au fost pecetluite de ceea ce au dobândit.

Nu! În Ziua aceea, vor fi despărţiţi de Domnul lor

şi aruncaţi în Iad.

Li se va spune atunci: “Iată cea ce voi socoteaţi minciună!”

Nu! Cartea celor curaţi este Illiyun!

Şi cum vei şti tu oare ce este Illiyun?

Este o carte scrisă!

Cei care sunt aproape de Dumnezeu o pot mărturisi.

Da! Cei curaţi vor trăi în Plăcere,

întinşi pe paturi, vor privi în jurul lor.

Vei vedea pe chipurile lor strălucirea prea-fericirii.

Li se va da să bea nectar pecetluit,

cu pecete de mosc — pentru aceasta să se întreacă cei care se iau la întrecere! —

amestecat cu apă din Tasmin,

un izvor din care beau doar cei apropiaţi de Dumnezeu.

Nelegiuiţii râdeau de credincioşi,

făcându-şi unii altora cu ochiul, când treceau pe lângă ei,

iar când se întorceau la ai lor, se întorceau chicotind.

Când îi vedeau, spuneau: “Aceştia sunt cei rătăciţi!”

Ei nu au fost trimişi însă să fie asupra lor păzitori!

Astăzi, credincioşii râd însă de tăgăduitori.

Întinşi pe paturi de nuntă, privesc

cum sunt răsplătiţi tăgăduitorii pentru ceea ce-au făcut.

Când cerul se va despica,

el îl va asculta pe Domnul său şi va face ceea ce trebuie să facă.

Când pământul va fi netezit,

şi va vărsa lăuntrurile sale, golindu-se,

el îl va asculta pe Domnul său şi va face ceea ce trebuie să facă.

Omule, tu, cel care cauţi către Domnul tău, atunci îl vei întâlni pe El!

Cel care va primi Cartea Sa cu mâna dreaptă,

va fi judecat cu blândeţe

şi se va întoarce bucuros la ai săi.

Cel care va primi Cartea Sa cu spatele,

va fi dat pierzaniei

şi aruncat în Jăratec.

El a fost fericit dimpreună cu ai săi

şi nu s-a gândit niciodată să se întoarcă spre Domnul său,

însă Domnul său l-a văzut întotdeauna.

Nu! Jur, pe amurg,

pe noapte şi pe cea ce învăluie,

pe luna plină,

că veţi fi făcuţi fărâme.

Ce au de nu cred?

De ce nu se prosternează când li se recită Coranul?

Ba nu! Tăgăduitorii hulesc,

iar Dumnezeu cunoaşte ceea ce ei ascund.

Vesteşte-le lor o dureroasă osândă,

însă nu şi celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune, căci pe ei o răsplată necurmată îi aşteaptă.

Pe cer cu zodiile sale!

Pe Ziua făgăduită!

Pe martor şi pe mărturisit!

Moarte stăpânilor peste Ukhdud

unde focul are ceea ce arde,

în vreme ce ei stau acolo

martori a ceea ce le făceau credincioşilor

răzbunându-se pe ei doar fiindcă au crezut în Dumnezeu, Puternicul, Lăudatul,

Cel ce are împărăţia cerurilor şi a pământului. Dumnezeu, Cel ce, asupra tuturor, este Martor!

Cei care îi duc în ispită pe credincioşi şi pe credincioase, iar apoi nu se căiesc, vor avea parte de osânda Gheenei, vor avea parte de osânda Pârjolului.

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, vor avea parte de Grădini pe sub care curg râuri: aceasta este izbânda cea mare!

Asprimea Domnului tău este mare!

El este La-iveală-dătătorul şi Inapoi-aducătorul.

El este Iertătorul, Iubitorul,

Stăpânul slăvit al tronului,

Făcătorul a ceea ce voieşte.

A venit la tine oare spusa despre oşti?

Despre Faraon şi despre tamudiţi?

Doar cei care tăgăduiesc hulesc,

în vreme ce Dumnezeu, prin spate, îi cuprinde.

Acesta este un preaslăvit Coran

de pe Tabla Păstrată!

Pe cer şi pe luceafăr!

Cum vei şti tu oare care este luceafărul?

El este steaua cea sfredelitoare!

Fiece suflet are asupra sa un păzitor!

Omul, să privească din ce a fost creat!

El a fost creat dintr-o apă ţâşnitoare

ieşită dintre şale şi coaste.

El îl poate aduce înapoi

în Ziua când tainele vor fi puse la încercare

şi atunci acel om nu va avea nici putere şi nici ajutor.

Pe cer cu întoarcerea lui!

Pe pământ cu desfacerea lui!

Acesta este un Cuvânt despărţitor

ce nu are în el nimic uşuratic.

Dacă ei urzesc ceva,

şi Eu voi urzi.

Dă-le un răgaz tăgăduitorilor! Mai dă-le doar un scurt răgaz!

Slăveşte numele Domnului tău, Prea-Înaltul,

Cel ce plăsmuieşte şi şlefuieşte,

Cel ce sorteşte şi călăuzeşte,

Cel ce păşunea o face ivită

şi o preface apoi în fâneaţă înnegrită.

Noi te vom pune să citeşti şi nu vei uita,

decât ceea ce Dumnezeu voieşte, căci El cunoaşte cele dezvăluite şi cele tăinuite.

Pe tine te vom înlesni întru înlesnire.

Adu-le aminte, căci aducerea aminte este de folos.

Cel care se teme îşi va aduce aminte,

însă cel preanemernic se va da la o parte.

Acela va fi aruncat în Focul cel Mare,

unde nici nu va muri şi nici nu va trăi.

Fericit va fi cel care se mântuie,

cel care aminteşte numele Domnului său şi se roagă.

Voi sunteţi legaţi de Viaţa de Acum,

însă Viaţa de Apoi este mai bună şi mai trainică..

Aşa este şi în sulurile cele dintâi,

sulurile lui Abraham şi ale lui Moise

A venit la tine spusa despre cea care învăluie?

În Ziua aceea, chipuri care se umilesc,

care se trudesc şi se sleiesc,

vor fi aruncate într-un foc dogoritor.

Se vor adăpa la un izvor clocotit

şi vor avea drept ospăţ mărăcini

care nici nu-i vor îngrăşa, însă nici foamea nu le-o va astâmpăra.

În Ziua aceea, chipuri voioase,

de zelul lor mulţumite,

vor fi într-o Grădină înaltă

unde nu vor auzi nici o vorbă deşartă.

Acolo va fi un izvor curgător;

paturi înălţate,

pocale aranjate,

perne rânduite,

covoare aşternute.

Oare ei nu privesc la cămile cum au fost create?

Şi nici la cer cum a fost ridicat?

Şi nici la munţi cum au fost înălţaţi?

Şi nici la pământ cum a fost întins?

Adu-le aminte, căci asupra ta stă aducerea aminte,

însă asupra lor nu ai nici o putere.

Celui care întoarce spatele şi tăgăduieşte,

Dumnezeu îi va da osânda cea mare.

La Noi este întoarcerea lor,

şi asupra Noastră stă judecata lor.

Pe zori!

Pe cele zece nopţi!

Pe cel pereche şi pe cel nepereche!

Pe noapte când se împuţinează!

Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit?

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi

şi din Imran, cetatea cu coloane,

ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată?

Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale?

Şi din Faraon cu ţepuşele sale?

Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta

şi o umplu de stricăciune?

Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei,

căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor.

Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!”

Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!”

Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul!

Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul!

Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea!

Voi iubiţi în neştire bogăţia!

Nu, când pământul va fi făcut fărâme,

iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând:

în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?

El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!”

În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni,

şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni.

Suflete ostoit!

Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!

Intră dimpreună cu robii Mei!

Intră în Raiul Meu!

Nu, eu jur pe această cetate!

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

Noi am creat omul în neajuns!

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

limbă şi buze?

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

să ospătezi, într-o zi de foamete,

o rudă orfană

ori un sărman lipit pământului.

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

asupra lor un foc se va bolti.

Pe soare şi lumina sa!

Pe lună când îi urmează!

Pe ziuă când îl dezvăluie!

Pe noapte când îl învăluie!

Pe cer! Şi cum l-a zidit!

Pe pământ! Şi cum l-a întins!

Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie!

Ferice de cel care şi-l mântuie!

Cel care şi-l întinează însă este pierdut!

Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau,

iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă.

Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!”

Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila.

Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă

şi nu s-a temut de urmare.

Pe ziua care-l dezvăluie!

Pe noaptea care-l învăluie!

Pe ceea ce El a creat, bărbat şi femeie!

Felurită este truda voastră!

Celui care dă şi se teme,

celui care socoate adevărată prea-frumoasa răsplată,

Noi îl vom înlesni întru înlesnire.

Zgârcitului ce caută să se îmbogăţească,

celui care socoate minciună prea-frumoasa răsplată,

Noi îl vom înlesni întru împovărare.

La nimic nu-i va sluji averea sa, când se va prăvăli în genune!

Să arătăm Calea cea Dreaptă,

căci Viaţa de Apoi şi Viaţa de Acum sunt ale noastre deopotrivă.

V-am prevenit asupra Focului arzător

în care va fi aruncat cel prea nemernic,

cel care huleşte şi apoi întoarce spatele.

Cel mult temător va fi ţinut însă deoparte,

ca şi cel care dă din averea sa întru mântuire.

Nimeni nu-şi va afla rasplata la El

în afara celui care caută la faţa Domnului său, Preaînaltul,

şi care va fi mulţumit.

Pe lumina zilei!

Pe noaptea ce învăluie pământul!

Domnul tău nici nu te-a părăsit şi nici nu te-a urât!

Pentru tine, mai bună va fi Viaţa de Apoi decât Viaţa de Acum!

Din darurile Sale Domnul tău îţi va dărui, iar tu mulţumit vei fi.

Nu te-a aflat El orfan şi te-a adăpostit?

Rătăcitor te-a aflat şi te-a călăuzit?

Sărac te-a aflat şi te-a îmbogăţit?

Orfanul, tu să nu-l oropseşti!

Cerşetorul, tu să nu-l alungi!

De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti!

Nu ţi-am deschis Noi oare pieptul?

Nu ţi-am luat povara

care-ţi frângea spatele?

N-am înălţat Noi oare amintirea ta?

Cu greul vine uşorul!

Da, cu greul vine uşorul!

Când ai isprăvit munca, ridică-te

şi către Domnul tău căută cu dor!

Pe smochin şi pe măslin!

Pe muntele Sinai!

Pe această cetate tihnită!

Noi am creat omul dându-i chip desăvârşit,

şi l-am trimis apoi în catul cel mai de jos,

afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă.

Ce te face să socoţi apoi Legea minciună?

Nu este oare Dumnezeu cel mai drept dintre judecători?

Citeşte în numele Domnului tău ce a creat!

Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge.

Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul,

El l-a învăţat pe om cu condeiul,

l-a învăţat ceea ce nu ştia.

Omul, dimpotrivă, se îngâmfează

îndată ce se vede bogat.

Tot la Domnul tău este însă întoarcerea!

L-ai văzut pe cel care îl împiedica

pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage?

L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă,

când poruncea pietate?

L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele?

Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător?

Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte,

cârlionţ mincinos şi păcătos.

Să-şi cheme obştea lui!

Noi vom chema îngerii-păzitorii!

Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)!

Noi l-am pogorât în Noaptea Sorţii!

Cum vei ştii tu oare care este Noaptea Sorţii?

Noaptea Sorţii este mai bună decât o mie de luni!

Îngerii vor pogorî în ea cu Duhul, cu îngăduinţa Domnului lor, asupra fiecărui lucru.

Şi Pace va fi până la revărsat de zori!

Cei dintre oamenii Cărţii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, nu se vor răsfira până ce nu le va veni dovada desluşită:

un trimis de la Dumnezeu care recită din suluri prea-curate

cu scrieri nestemate.

Celor cărora le-a fost dată Cartea nu s-au despărţit decât după ce le-a venit dovada.

Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă.

Cei dintre oamenii Cărtii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, în focul Gheenei vor veşnici, căci ei sunt tot ce este mai rău pe lume.

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, ei sunt tot ce este mai bun pe lume.

Ei vor avea, drept răsplată, de la Domnul lor, grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aşa va fi pentru cel care se teme de Domnul său.

Când pământul fi-va zgâlţâit de cutremur,

când pământul îşi va arunca afară lăuntrurile sale,

se va întreba omul: “Ce s-a întâmplat, oare?!”

În Ziua aceea, el îşi va spune povestea

precum i-a dezvăluit-o Domnul tău.

În Ziua aceea, oamenii se vor scula în cete ca faptele să şi le vadă.

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un bine, îl va vedea.

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un rău, îl va vedea.

Pe cei ce galopează sforăitori,

cei ce scapără scântei,

cei ce se năpustesc odată cu zorii,

cei ce stârnesc colbul,

cei ce pătrund în mijlocul gloatei!

Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său:

Şi el însuşi mărturiseşte aceasta,

însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc.

Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile,

iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală,

în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă?

Cea care bate!

Ce este oare cea care bate!

Cum vei şti tu oare ce este cea care bate?

Ea va fi Ziua când oamenii vor fi ca fluturii împrăştiaţi,

iar munţii precum lâna scărmănaţi.

Când cele-i cântărite greu vor atârna,

un trai de mulţumire va afla.

Când cele-i cântărite uşor vor atârna,

genunea este maica ce îşi va afla.

Şi cum o vei cunoaşte, oare?

O vâlvătaie dogorâtoare!

Mirajul bogăţiei vă ia în stăpânire

până când la morminte veţi merge în ospeţie!

Ba nu! Curând veţi afla ştire!

Şi iarăşi nu! Curând veţi avea ştire!

De-aţi avea ştirea în chip neîndoios,

aţi vedea Iadul cu prisos.

L-aţi vedea cu ochiul neîndolielii,

în ziua aceea, când veţi fi întrebaţi de-ale plăcerii.

Pe amiază!

Omul este sortit pierzaniei!

Nu şi cei care cred însă, cei care săvârşesc fapte bune, cei care se îndeamnă întru adevăr, cei care se îndeamnă întru răbdare!

Vai clevetitorului — bârfitorului

care strânge averi şi le numără!

El crede că averile îi vor da nemurirea!

Ba nu! El va fi azvârlit în Al-Hutamah!

Şi cum vei şti tu oare ce este Al-Hutamah?

Este focul aprins al lui Dumnezeu,

ce scrutează sufletele,

boltindu-se asupra lor

pe trâmbe înalte.

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?

Oare nu a făcut vicleşugul o rătăcire?

Oare nu a trimis asupra lor păsări în stoluri,

ce aruncau peste ei pietre din Iad?

Şi astfel i-a făcut aidoma unor paie mâncate.

Pentru învoiala quraişiţilor,

învoiala lor de unire la caravana de iarnă şi de vară,

să se închine Domnului acestui Lăcaş,

căci El, la foame, i-a hrănit; căci El, la teamă, i-a liniştit!

L-ai văzut pe cel care socoate Legea minciună?

El este cel care izgoneşte orfanul,

şi nu lasă să fie hrănit sărmanul.

Vai acelor rugători

ce în rugăciunea lor stau nepăsători!

Ei vor să fie cât mai la vedere,

însă împiedică ceea ce se cere!

Noi ţie ţi-am dăruit belşugul!

Tu, roagă-te Domnului tău şi Lui îi jertfeşte,

şi lipsit de urmaşi va fi cel care te urăşte!

Spune: “O, tăgăduitorilor!

Eu nu mă închin la ceea ce vă închinaţi voi.

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

Nici eu nu sunt închinător la ceea ce v-aţi închinat voi.

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

Voi aveţi legea voastră, iar eu am legea mea!”

Când va veni ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa

şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Dumnezeu cu cetele,

atunci preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude, căci El este De-căinţă-primitorul!

Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!

Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit!

Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat

dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri,

cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât.

Spune: “Unul este Dumnezeu.

Dumnezeu!.. Absolutul!

El nu naşte şi nu se naşte,

şi nimeni nu-I este asemenea.”

Spune: “Izbăvire caut la Domnul zorilor

de răul a ceea ce a creat,

de răul beznei când se lasă,

de răul celor care suflă peste noduri,

de răul pizmaşului când pizmuieşte!”

Spune: “Izbăvire caut la Domnul oamenilor,

Regele oamenilor,

Dumnezeul oamenilor,

de răul şoptitorului-furişătorului,

cel care şopteşte răul în inimile oamenilor,

fie el dintre ginni ori dintre oameni!”